Limba engleză

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
engleză
English
Pronunție /ˈɪŋɡlɪʃ/
Vorbită în (vezi mai jos)
Număr de vorbitori 375 de milioane — 1,8 miliarde (locul 2-4)
Limbă-mamă protogermanică
Sistem de scriere alfabetul latin (variantă engleză)
Tipologie lingvistică limbă flexionară
SVO
Clasificare
Limbi indo-europene
Statut oficial și codificare
Limbă oficială în 53 țări
10 organizații
ISO 639-1 en
ISO 639-2 eng
ISO 639-3 (pentru cel mai răspândit dialect) eng
SIL ENG
Extras
Declarația Universală a Drepturilor Omului – articolul 1
All human beings are born free and equal in dignity and rights. They are endowed with reason and conscience and should act towards one another in a spirit of brotherhood.
Răspândire în lume
Răspândirea limbii engleze în lume
Răspândirea limbii engleze în lume
Vizitați Wikipedia în engleză!
Această pagină poate conține caractere Unicode.

Limba engleză (engleză: English) este o limbă vest germanică care își are originile în Anglia, și care este în prezent limba maternă pentru majoritatea locuitorilor Australiei, Canadei, Commonwealth-ului Caribian, Irlandei, Noii Zeelande, Regatului Unit și Statelor Unite ale Americii (cunoscute de asemenea drept „Anglosfera”). Este o limbă folosită intensiv ca limbă secundară sau ca limbă oficială de-a lungul lumii, în special în țări din Commonwealth precum India, Sri Lanka, Pakistan sau Africa de Sud, precum și în multe organizații internaționale.

Engleza modernă este denumită adeseori „lingua franca” globală. Engleza este limba dominantă pe plan internațional în domeniile comunicației, științei, afacerilor, aviației, divertismentului, radioului și diplomației. Influența Imperiului Britanic este motivul principal pentru răspândirea inițială a limbii mult dincolo de limitele Arhipelagului Britanic. În urma celui de-al doilea război mondial, influența economică și culturală crescândă a Statelor Unite a accelerat profund răspândirea acestei limbi. Într-o zi obișnuită de școală, aproximativ un miliard de oameni învață, într-o formă sau alta, limba engleză.

Cunoașterea limbii engleze este necesară pentru angajarea în anumite domenii, profesii sau ocupații. Rezultatul acestei necesități este că peste un miliard de oameni din întreaga lume vorbesc engleza măcar la un nivel de bază. Engleza este de asemenea una din cele șase limbi oficiale ale Națiunilor Unite.

Istoriemodificare | modificare sursă

Engleza este o limbă anglo-friziană. Popoare vorbitoare de limbi germanice din nord-vestul Germaniei (angli și saxoni), și din Iutlanda (iuții) au invadat ceea ce astăzi este partea de est a Angliei, în jurul secolului V d.Hr.. Încă se dezbate dacă vechea engleză s-a răspândit prin dispersarea vechii populații, sau dacă celții nativi au adoptat gradual limba și cultura clasei dominante, nefiind exclusă nici o combinație a acestor două procese.

Indiferent de origini, aceste dialecte germanice s-au unit până la un punct (încă mai rămăseseră variațiuni geografice) și au format ceea ce astăzi se numește vechea engleză. Vechea engleză se aseamănă cu unele dialecte de pe coasta de nord-vest a Germaniei și Olandei de astăzi. De-a lungul istoriei scrise a vechii engleze, aceasta și-a păstrat o structură sintetică mai degrabă apropiată de cea a limbii proto-indo-europene, adoptând convențiile saxonei de vest, în timp ce engleza orală a devenit din ce în ce mai analitică în natura sa, pierzând sistemul complex al cazurilor, și bazându-se mai mult pe prepoziții și ordine fixă a cuvintelor pentru a transmite sensurile. Acest fenomen devine evident de-a lungul perioadei „englezei de mijloc”, când literatura era până la un punct redactată cu variațiunile dialectale orale aproape intacte, după ce vechea engleză și-a pierdut statutul de limbă literară a nobilimii. Se afirmă că dezvoltarea timpurie a limbii a fost influențată de substratul celt. Mai târziu, a fost influențată de limba nord-germanică înrudită nordica veche, vorbită de vikingii care s-au stabilit în principal pe coasta de nord și est, ajungând până la Londra, în regiunea cunoscută ca „Danelaw”.

Cucerirea Angliei de către normanzi, în 1066, a influențat profund evoluția limbii. Timp de aproximativ 300 de ani după cucerire, normanzii vorbeau anglo-normanda, o limbă apropiată de Franceza Veche, ca limba oficială la Curte, în drept și administrație. Un număr foarte mare de cuvinte normande s-au strecurat în engleza veche, în special în domeniile legale și administrative, dar și în cuvinte din vocabularul de bază, precum „mutton” (carne de miel) sau „beef” (carne de vită). Mai târziu, multe cuvinte au fost împrumutate direct din latină sau greacă, lăsând un vocabular paralel care a ajuns până în zilele noastre. Influența normandă a dat naștere la ceea ce azi se cheamă Engleza de Mijloc.

De-a lungul secolului al XV-lea, engleza de mijloc a fost transformată de „marea rocadă a vocalelor”, de răspândirea prestigiosului dialect sud-estic la Curte, în administrație și în viața academică, și de efectul uniformizator al imprimării. Engleza modernă timpurie datează din perioada elizabetană.

Clasificare și limbi relaționatemodificare | modificare sursă

Limba engleză aparține sub-ramurii vestice a ramurii germanice aparținând familiei de limbi indo-europene.

Întrebarea privind care este limba cea mai înrudită cu engleza nu are un răspuns sigur. Aparte de limbi „creole”, cu împrumuturi din engleză, precum Tok Pisin, Scots (vorbită în special în Scoția și părți din Irlanda de Nord) nu este o limbă galică, ci face parte din familia de limbi engleză : atât scots cât și engleza modernă provin din engleza veche, cunoscută și ca „anglo-saxonă”. Ruda cea mai apropiată a englezei, după scots, este frizona, vorbită în nordul Olandei și nord-vestul Germaniei. Alte limbi vest-germanice mai puțin înrudite sunt : germana, saxona joasă, olandeza și afrikaans. Limbile nord-germanice din Scandinavia sunt mai puțin apropiate de engleză decât cele vest germanice.

Multe cuvinte franceze sunt inteligibile pentru un vorbitor de engleză (deși pronunția poate fi diferită), deoarece engleza a absorbit un număr mare de cuvinte din normandă și franceză, datorită cuceririi normande și apoi unor împrumuturi din franceză în secole mai târzii. Drept urmare, o parte importantă din vocabularul englez este derivată din franceză, cu diferențe minore de ortografie (terminații, folosirea ortografiei din franceza veche, etc.), precum și diferențe ocazionale de semantică - așa-numitele faux amis, sau prieteni falși.

Răspândiremodificare | modificare sursă

Peste 380 de milioane de oameni vorbesc engleza ca limbă maternă. Engleza este astăzi, probabil, a treia limbă ca număr de vorbitori nativi, după chineza mandarină și spaniolă.[1][2] Cu toate acestea, combinând vorbitorii nativi cu cei non-nativi, este probabil cea mai vorbită limbă din lume, deși pe locul doi dacă luăm în considerație combinația limbilor chineze, depinzând dacă variantele de chineză sunt considerate dialecte sau limbi de sine stătătoare.[3][4] Estimările care includ engleza ca limbă străină variază de la 470 de milioane la peste un miliard, depinzând de standardele folosite pentru a stabili nivelul și gradul de alfabetizare atins în limba respectivă.[5][6] Conform unor surse, numărul celor care vorbesc engleza ca limbă străină este de 3 ori mai mare decât cel al vorbitorilor nativi.[7]

Țările cu cele mai mari populații de vorbitori nativi de engleză sunt, în ordine descendentă : Statele Unite (215 milioane)[8], Regatul Unit (58 milioane)[9], Canada (17.7 milioane)[10], Australia (15 milioane)[11], Republica Irlanda (3,8 milioane)[9], Africa de Sud (3,7 milioane)[12] și Noua Zeelandă (3-3,7 milioane).[13] Țări precum Jamaica și Nigeria au de asemenea milioane de vorbitori nativi ale unor dialecte care variază de la o creolă bazată pe engleză la o versiune aproape standard a englezei. Dintre acele țări unde engleza este vorbită ca limbă secundară, India are cei mai mulți vorbitori, iar profesorul de lingvistică David Crystal pretinde că, dacă se adună vorbitorii nativi și cei non-nativi, India are cel mai mare număr de oameni care vorbesc sau înțeleg engleza.[14] După India se află Republica Populară Chineză.[15]

Distribuţia englezei ca limbă maternă pe ţări (Crystal 1997)
Țară Vorbitori nativi
1 Flag of the United States.svg SUA 214 809 000[8]
2 Flag of the United Kingdom.svg Regatul Unit 58 200 000[9]
3 Flag of Canada.svg Canada 17 694 830[10]
4 Flag of Australia.svg Australia 15 013 965[11]
5 Flag of Ireland.svg Irlanda cca. 4 200 000+[9]
6 Flag of South Africa.svg Africa de Sud 3 673 203[12]
7 Flag of New Zealand.svg Noua Zeelandă cca. 3 500 000+[13]
8 Flag of Singapore.svg Singapore 665 087[16]

Engleza este limbă primară în Anguilla, Antigua și Barbuda, Australia (engleza australiană), Bahamas, Barbados, Bermuda, Belize, Teritoriul Britanic din Oceanul Indian, Insulele Virgine Britanice, Canada (engleza canadiană), Insulele Cayman, Dominica, Insulele Falkland, Gibraltar, Grenada, Guernsey (engleza din Guernsey), Guyana, Irlanda (hiberno-engleza), Insula Man (engleza manx), Jamaica (engleza jamaicană), Jersey, Montserrat, Nauru, Noua Zeelandă (engleza neozeelandeză), Insulele Pitcairn, Sfânta Elena, Saint Lucia, Saint Kitts and Nevis, Sfântul Vincent și Grenadine, Singapore, Georgia de Sud și Insulele Sandwich de Sud, Trinidad și Tobago, Insulele Turks și Caicos, Regatul Unit, Insulele Virgine Americane, și Statele Unite (diverse variante ale englezei americane)si Romania cu mai mult de 500 000 de vorbitori.

În multe alte țări, în care engleza nu este limba cea mai vorbită, este totuși limbă oficială; acele țări includ : Botswana, Camerun, Fiji, Statele Federate ale Microneziei, Ghana, Gambia, India, Kiribati, Lesotho, Liberia, Kenya, Madagascar, Malta, Insulele Marshall, Namibia, Nigeria, Pakistan, Papua Noua Guinee, Filipine, Puerto Rico, Rwanda, Insulele Solomon, Samoa, Sierra Leone, Singapore, Sri Lanka, Swaziland, Tanzania, Uganda, Zambia, and Zimbabwe. Este de asemenea una dintre cele 11 limbi cu statut oficial în Africa de Sud ("engleza sudafricană"). Engleza este de asemenea o limbă importantă în mai multe foste colonii sau actuale teritorii dependente de Regatul Unit sau Statele Unite, precum Hong Kong sau Mauritius.

Engleza nu este limbă oficială nici în Statele Unite, nici în Regatul Unit.[17][18] Deși guvernul federal american nu are limbi oficiale, engleza are statut oficial în guvernele a 31 din cele 50 de state constituente.[19]

Engleza ca limbă globalămodificare | modificare sursă

Deoarece engleza este atât de răspândită, a fost numită deseori „limbă globală”, sau „lingua franca” a epocii moderne.[20] Cu toate că engleza nu este limbă oficială în multe țări, este în prezent limba cea mai studiată ca limbă secundară din lume. Unii lingviști consideră că nu mai este semnul cultural exclusiv al „vorbitorilor nativi de engleză”, ci mai degrabă o limbă care absoarbe aspecte ale unor culturi din întreaga lume, pe măsură ce influența ei se extinde. Este, prin tratat internațional, limba oficială pentru comunicațiile aeriene și maritime, precum și una din limbile oficiale ale Uniunii Europene, ale Națiunilor Unite, și a majorității organizațiilor atletice internaționale, incluzând aici Comitetul Olimpic Internațional.

Engleza este limba cea mai studiată ca limbă străină în Uniunea Europeană (de către 89% dintre elevi), urmată fiind de franceză (32%), germană (18%) și spaniolă (8%).[21] În Uniunea Europeană, o mare parte din populație pretinde că poate conversa la un anumit nivel în engleză. Dintre țările non-anglofone, un procentaj important din populație a afirmat că poate conversa în engleză, în următoarele țări : Olanda (87%), Suedia (85%), Danemarca (83%), Luxemburg (66%), Finlanda (60%), Slovenia (56%), Austria (53%), Belgia (52%), și Germania (51%).[22] Norvegia și Islanda prezintă de asemenea o majoritate de vorbitori competenți ai englezei.

Cărți, reviste și ziare scrise în engleză se pot găsi în multe țări de pe Glob. Engleza este de asemenea cea mai folosită limbă în științe[20]. În 1997, Indexul de Citare a Științelor a informat că 95% din articolele sale erau scrise în engleză, cu toate că numai jumătate aparțineau unor autori din țări anglofone.

Dialecte și varietăți regionalemodificare | modificare sursă

Expansiunea Imperiului Britanic și - de la al Doilea Război Mondial - dominația Statelor Unite au avut drept rezultat răspândirea englezei pe Glob. Datorită acestei răspândiri globale, s-au dezvoltat diverse dialecte ale englezei, precum și limbi creole bazate pe engleză.

Varietățile majore ale englezei includ, în cele mai multe cazuri, mai multe subvarietăți, precum argoul Cockney în cadrul englezei britanice; engleza Newfoundland în cadrul englezei canadiene; și engleza vernaculară afro-americană, precum și engleza sud-americană, în cadrul englezei americane. Engleza este o limbă pluricentrică, lipsită de o autoritate lingvistică centrală, cum de exemplu pentru Franța este Académie française; și, cu toate că nici o varietate nu este considerată cea standard, există unele accente care au mai mult prestigiu, cum ar fi RP - Received Pronunciation - în engleza britanică.

Scots s-a dezvoltat - în mare parte independent - pornind de la aceleași origini, dar în urma Actelor de Uniune din 1707 a început un proces de atrițiune, în care generațiile succesive au început să adopte tot mai multe caracteristici din engleză, cauzând o dialectalizare. Dacă este o limbă separată sau un dialect al englezei („engleza scoțiană”) se dezbate în prezent. Pronunția, gramatica și lexicul formelor tradiționale sunt distincte, uneori fundamental, de alte varietăți ale englezei.

Datorită uzului răspândit al englezei ca limbă secundară, vorbitorii de engleză au multe accente diferite, care de multe ori indică dialectul sau limba nativă a vorbitorului. Pentru caracteristicile specifice ale accentelor regionale, vezi Accentele regionale ale vorbitorilor de engleză, iar pentru caracteristicile distinctive ale dialectelor regionale, vezi Listă de dialecte ale limbii engleze.

Așa cum engleza a împrumutat cuvinte din multe limbi de-a lungul istoriei sale, împrumuturi din engleză există acum în multe dintre limbile lumii, indicând influența tehnologică și culturală a vorbitorilor ei. Mai multe limbi creole s-au format având engleza ca bază, precum jamaicana creolă, pidginul nigerian, sau Tok Pisin. Există cuvinte în engleză pentru a descrie diversele forme pe care le adoptă limbile non-engleze care conțin cuvinte englezești într-o proporție semnificativă. Franglais, de exemplu, este folosit pentru a descrie limba franceză vorbită cu multe cuvinte englezești; se găsește în Insulele Canalului. Altă variantă, vorbită în regiunile bilingve ale Québecului, este numită FrEnglish.

Fonologiemodificare | modificare sursă

Vocalemodificare | modificare sursă

AFI Descriere cuvânt
monoftongi
i/iː Vocală închisă anterioară nerotunjită bead
ɪ Vocală cvasiînchisă semianterioară nerotunjită bid
ɛ Vocală semideschisă anterioară nerotunjită bed
æ Vocală cvasideschisă anterioară nerotunjită bad
ɒ Vocală deschisă posterioară rotunjită box
ɔ Vocală semideschisă posterioară rotunjită pawed
ɑ/ɑː Vocală deschisă posterioară nerotunjită bra
ʊ Vocală cvasiînchisă semiposterioară rotunjită good
u/uː Vocală închisă posterioară rotunjită booed
ʌ/ɐ Vocală deschisă posterioară nerotunjită, Vocală cvasideschisă centrală bud
ɝ/ɜː Vocală semideschisă centrală nerotunjită bird
ə Vocală mijlocie centrală Rosa's
ɨ Vocală închisă centrală nerotunjită roses
diftongi
e(ɪ)/eɪ Vocală semiînchisă anterioară nerotunjită
Vocală închisă anterioară nerotunjită
bayed
o(ʊ)/əʊ Vocală semiînchisă posterioară rotunjită
Vocală cvasiînchisă semiposterioară rotunjită
bode
Vocală deschisă anterioară nerotunjită
Vocală cvasiînchisă semianterioară nerotunjită
cry
Vocală deschisă anterioară nerotunjită
Vocală cvasiînchisă semiposterioară rotunjită
bough
ɔɪ Vocală semideschisă posterioară rotunjită
Vocală închisă anterioară nerotunjită
boy
ʊɝ/ʊə Vocală cvasiînchisă semiposterioară rotunjită
Vocală mijlocie centrală
boor
ɛɝ/ɛə Vocală semideschisă anterioară nerotunjită
Vocală mijlocie centrală
fair

Consoanemodificare | modificare sursă

Acesta este Sistemul Englezesc de Consoane, folosind simboluri ale Alfabetului Fonetic Internațional. (AFI)

  bilabială labio-
dentală
dentală alveolară postalveolară palatală velară glotală
explosivă p  b     t  d     k  ɡ  
nazală m     n     ŋ  
flap       ɾ        
fricativă   f  v θ  ð s  z ʃ  ʒ ç x h
africată         tʃ  dʒ      
sonantă       ɹ   j    
aproximantă laterală       l        
  labio-velară
sonantă ʍ  w

Numărul și originea cuvintelormodificare | modificare sursă

Dicționarul Oxford English Dictionary, 2nd edition, 1933 cuprinde 600.000 de definiții, în timp ce Webster's Third New International Dictionary, Unabridged cuprinde 475.000 de cuvinte. În decembrie 2010 un studiu în care au colaborat Google și Harvard a arătat că limba conține 1.022.000 de cuvinte și crește la un ritm de 8.500 de cuvinte pe an.[23] Cele mai folosite cuvinte sunt în majoritate de origine germanică. Un studiu computerizat de 80.000 de cuvinte luate din vechiul Shorter Oxford Dictionary (3rd ed.) publicat în Ordered Profusion de Thomas Finkenstaedt și Dieter Wolff (1973) arată originea cuvintelor ca fiind următoarea:

  • Langue d'oïl, incluzând franceza și normanda veche: 28.3%
  • Latina, incluzând latina modernă științifică și tehnică: 28.24%
  • limbile Germanice languages (incluzând cuvinte moștenite direct din engleza veche, dar neincluzând cuvinte gemanice provenind din elemente germanice ale francezei, latinei sau altei limbi latine: 25%
  • Greacă: 5.32%
  • fără etimologie precisă: 4.03%
  • Derivate din nume propii: 3.28%
  • toate celelalte limbi: mai puțin de 1%

Cuvintele de origine olandeză sunt în principal cele despre nave, cele provenind din limba nordică veche sunt în principal moștenite din anii 800-1000 d. Hr., când vikingii cuceriseră estul și nordul Angliei, în timp ce majoritatea celor de origine franceză sunt din perioada cuceririi normande (multe altele însă de asemenea au fost adoptate în secolele XVII-XIX, când franceza era limba occidentală a politicii internaționale și a comerțului).

Vezi șimodificare | modificare sursă


Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Limba engleză
Wikimanuale
Wikimanuale are un manual despre


Notemodificare | modificare sursă

  1. ^ Ethnologue, 1999
  2. ^ CIA World Factbook, Field Listing - Languages (World).
  3. ^ Languages of the World (Charts), Comrie (1998), Weber (1997), and the Summer Institute for Linguistics (SIL) 1999 Ethnologue Survey. Available at The World's Most Widely Spoken Languages
  4. ^ Mair, Victor H. (1991). „What Is a Chinese "Dialect/Topolect"? Reflections on Some Key Sino-English Linguistic Terms”. Sino-Platonic Papers. http://sino-platonic.org/complete/spp029_chinese_dialect.pdf. 
  5. ^ English language”. Columbia University Press. 2005. http://columbia.tfd.com/English+language. Accesat la 26 martie 2007. 
  6. ^ 20,000 ESL Teaching Jobs
  7. ^ Not the Queen's English, Newsweek International, March 7 edition, 2007.
  8. ^ a b U.S. Census Bureau, Statistical Abstract of the United States: 2003, Section 1 Population” (în English) (pdf). U.S. Census Bureau. pp. 59 pages. http://www.census.gov/prod/2005pubs/06statab/pop.pdf.  Table 47 gives the figure of 214,809,000 for those five years old and over who speak exclusively English at home. Based on the American Community Survey, these results exclude those living communally (such as college dormitories, institutions, and group homes), and by definition exclude native English speakers who speak more than one language at home.
  9. ^ a b c d The Cambridge Encyclopedia of the English Language, Second Edition, Crystal, David; Cambridge, UK: Cambridge University Press, [1995] (2003-08-03).
  10. ^ a b Mother Tongue, 2001 Counts for Both Sexes, for Canada, Provinces and Territories - 20% Sample Data, Census 2001, Statistics Canada.
  11. ^ a b 2001 Census QuickStats: Australia Main Language Spoken at Home. The figure is the number of people who spoke English only at home.
  12. ^ a b Census in Brief, page 15 (Table 2.5), 2001 Census, Statistics South Africa.
  13. ^ a b Languages spoken, 2006 Census, Statistics New Zealand. No figure is given for the number of native speakers, but it would be somewhere between the number of people who spoke English only (3,008,058) and the total number of English speakers (3,673,623), if one ignores the 197,187 people who did not provide a usable answer.
  14. ^ Subcontinent Raises Its Voice, Crystal, David; Guardian Weekly: Friday November 19, 2004.
  15. ^ Yong Zhao; Keith P. Campbell (1995). "English in China". World Englishes 14 (3): 377–390. Hong Kong contributes an additional 2.5 million speakers (1996 by-census]).
  16. ^ 2000 Census. Native speakers aged 5 or more
  17. ^ Languages Spoken in the U.S., National Virtual Translation Center, 2006.
  18. ^ U.S. English Foundation, Official Language Research -- United Kingdom.
  19. ^ Official English Map
  20. ^ a b |url=http://www.britishcouncil.org/de/learning-elt-future.pdf |title=The Future of English? |accessdate=2007-04-15 |date=1997 |author=David Graddol |publisher=The British Council
  21. ^ EUROPA - Redirection
  22. ^ http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/ebs/ebs_237.en.pdf
  23. ^ (http://www.telegraph.co.uk/technology/internet/8207621/English-language-has-doubled-in-size-in-the-last-century.html), Richard Alleyne, Science Correspondent, The Telegraph, 16 December 2010.

Legături externemodificare | modificare sursă








Creative Commons License